Rău de tot a ajuns ţărişoara asta! Mulţime adunată ca la balamuc în faţa instituţiei unde este judecat, avocaţi furibunzi care declară „idioţenii“ pe limbaj juridic – oricum nu le înţelege nimeni –, televiziuni care au terminat până şi ultima picătură de salivă a „negrilor“ care trebăluiesc pe câmpurile lor de moguli în a debita „inepţii“, comentatori de carton şi politicieni revitalizaţi în astfel de momente, care fac de serviciu la talk-show-uri etc.
Şi toate acestea oferă oricui din lumea asta civilizată sau nu, de la noi şi din afară o imagine a unei Românii într-o totală derivă socială şi etică, iar din toate astea mai lispesc – s-ar putea să nu dureze mult până apar – slujitorii bisericilor, pe care le-a ctitorit Becali cu banii din surse greu de reperat, purtând prapuri. Şi astfel tabloul ar fi fost complet.
O lume pestriţă pe trepetele tribunalului, pe care cu doar o singură căutătură o „citeşti“ ce hram poartă. A ştiut el, „Nea Jiji“ că susţinându-i în încăpăţânarea lor de a nu face nimic – marea lor majoritate – va avea asigurat tămbălăul nu numai mediatic, ci şi social la vremuri grele. Şi a avut mare dreptate. Dar toate astea nu produc decât o mare scârbă… plus că nu prea are rost să ne gândim dacă va fi condamnat sau… Nu mai contează… Răul e mult prea mare.
De abia acum – cei care încă nu erau suficient de convinşi – pot şi ei, în sfârşit să înţeleagă de ce peste tot, prin toate metodele şi mijloacele prin care se comunică, se comunică tot felul de inepţii, pentru că sunt prea destui cei care doar asta ştiu şi vor şi tot pentru asta media care îmbrăţişează asemenea politici de promovare doar ele singure au succes.
Trebuie să fie prea proşti aceia care cred că „Nea Jiji“ a fost un filantrop. Nu, ci doar un „arendaş deştept“, care şi-a făcut prieteni pentru zile negre. Mizează mult pe asta, nu numai el, dar toţi ciracii, avocaţi sau alte specimene care îi ling mâna pentru banii lui.
Sunt adeptul teoriei conform căreia până nu se întâmplă ceva extrem, care să producă o trezie, fie ea şi mult prea dureroasă, lucrurile nu se pot schimba. Poate că şi momentul acesta este o picătură la paharul, dacă mai încape ceva în el, al mizeriei din socitatea asta în care nu numai mama, dar şi Dumnezeu se vinde, bani să facă, darămite principiile morale (dar deocamdată propovăduitorii de „principii morale“ tac) până nu le va bate „Nea Jiji“ obrazul pentru bisericile pe care le-a clădit… sau îi păstrează pentru zile şi mai negre?
