Marţi, 24 noiembrie, Institutul de Studii Populare a organizat o dezbatere la care a fost invitat şi preşedintele Traian Băsescu. Competitor în al doilea tur de scrutin, preşedintele nua participat decât la prima parte a dezbaterii. El a luat cuvântul de două ori şi printre multele teme abordate a ţinut să precizeze auditoriului, dar şi presei prezente ce înseamnă şi ce nu înseamnă liberalismul în practică. Textul este extras din înregistrarea de la dezbatere şi este o redare exactă a cuvintelor preşdintelui în exerciţiu, Traian Băsescu.

„… eu aş prefera o abordare practică a ceea ce înseamnă liberalism, comparat cu ce nu înseamnă liberalism, tot din perspectivă practică. O să încerc câteva exemple de acţiune liberală, zic eu, care se încadrează foarte bine şi în ceea ce Partidul Democrat, astăzi PD-L, a făcut în ultima perioadă.

Sunt aici oameni care au contribuit la scrierea programului cu care eu am câştigat alegerile în 2004. Şi îl văd pe Ionuţ Popescu, îl văd şi pe Emil Boc, şi pe Adriean Videanu, dintre cei care s-au constituit în echipa de scriere a programului. Sigur, foarte mulţi şi-au arogat această acţiune politică a introducerii cotei unice şi cei pe care i-am nominalizat pot confirma că eu am fost cel care am spus: „Da. Fără această măsură, programul alianţei, nu accept să-l promovez.“. Fără cota unică.

Singura discuţie care a fost era legată de cât să fie: 18, 16 şi până la urmă a câştigat varianta cu 16 şi a devenit unul dintre elementele de esenţă ale programului nostru economic, program pe care guvernul l-a aplicat imediat prin ordonanţă de urgenţă.

Îmi aduc aminte că eu am cerut emiterea unei ordonanţe de urgenţă, pentru că se instalase guvernul la sfărşit de an şi doream ca de la 1 ianuarie să fie în vigoare.

Liberalism practic este ceea ce a făcut Guvernul Boc: neimpozitarea profitului reinvestit.

Liberalism practic a fost ceea ce a făcut acelaşi guvern, când a restrâns numărul de taxe, dacă bine îmi aduc aminte, circa 150 de taxe au fost comasate în aşa fel încât birocraţia să se diminueze.

Liberalism este şi programul prima casă pentru că stimulează proprietatea. Îi stimulează pe cei care nu au avut posibilitatea să-şi cumpere o casă, să devină proprietari, utilizând garanţii ale statului pentru a-şi cumpăra casă.

Liberalism înseamnă şi încurajarea competiţiei. Şi, printre altele, vreau să susţin public iniţiativa Ministerulului Economiei de a crea competiţie în domeniul energiei prin realizarea a două companii care să aibă un mixt de producători de electricitate care să se pună în competiţie şi să nu mai avem situaţia de acum. Orice numai competiţie corectă nu poat fi pe piaţa energiei când ai energie de la hidro, de la termo, de la nuclear în companii separate. Ceea ce permite tipul de liberalism de genul comunist. Ne facem că suntem liberali, dar unii iau energia cu un preţ foarte scăzut, o trec printr-un birou şi ajung să o vândă, pe urmă, la un preţ de termo. Acesta nu e liberalism şi competiţie. Competiţia fără rezerve. Dacă vreţi competiţie este în faptul că statul, repet, statul român a intervenit şi a susţinut două mari investiţii în industria automobilelor. Uzină de autobomobile şi la Piteşti, uzină de automobile şi la Craiova şi pentru ambele statul român a emis garanţii în anumite momente. Dar să fie competiţie pe piaţă.

Ce nu este liberalism? Cei care înţeleg liberalismul în relaţia cu statul, profitorii statului, cei care nu-şi plătesc obligaţiile la stat sunt toleraţi, cei care au cumpărat societăţi de la stat uitând să plătească preţul corect, în cârdăşie cu statul, bineînţeles, cei care, spre exemplu, până şi în viaţa politică, fac competiţia neloială, utilizând în favoarea unor politicieni controlaţi trusturi de televiziune, presă. Şi viaţa politică este o competiţie.

Tot nonliberalism este şi furia de a nu recunoaşte sau de a încerca să găseşti formule să nu aplici voinţa suverană a poporului. Liberalii sunt deschişi către opţiunile poporului, iar acum îi vedem cum se coalizează toţi, indiferent de culoarea politică, numai să găsească o formulă să nu înceapă reforma clasei politice.

Ce nu este liberalism? Clientela politică din zona economică, cei care îşi obţin contracte pentru că au influenţă politică.

Ce nu este liberalism? Când ai relaţie în lumea politică şi conteşti o loicitaţie pe care ai pierdut-o, iar pe urmă, la masa verde, o câştigi printr-o agenţie guvernamentală.

Ce nu este liberalism? Statul iresponsabil care ajunge atât de umflat, încât devine o povară pe spinarea cetăţenilor. Şi totuşi să fi liberal şi să nu vrei reformarea statului nu este liberalism.

Cred că lipsă de liberalism sau nonliberalism este şi să devi suporterul unuia care are de răspuns încă pentru morţii de la revoluţie, pentru 13–15 iunie, mineriade. Să te duci alături de el este ceva mai puţin liberalism decât am crezut că se poate întâmpla.

Dar viaţa merge înainte. Şi eu cred că liberalismul este o formulă care trebuie să caracterizeze acţiunea politică practică în perioada următoare în România.

Fără reformarea statului, fără diminuarea apăsării copleşitoare a statului asupra contribuabilului, România nu va putea să valorifice şansa de a fi membră în Uniunea Europeană.

Cât timp s-au promovat – slavă Domnului, s-au promovat în timpul unui guvern liberal –, deci cât timp se promovează legislaţia care crează categorii privilegiate la salarii şi la pensii asta nu are nimic comun cu liberalismul. Ci doare se constituie în tare ale unui sistem clientelar.“