Nu vei înțelege, oricum

Zilele trecute, am rugat un coleg să îmi recomande câteva filme bune, ca să le vizionez în perioada sărbătorilor, știind că este foarte informat în domeniu și, mai ales, pentru că am citit câteva recenzii făcute de el, care mi-au plăcut.

Într-o discuție dintre mai mulți colegi, a pomenit și de un film despre care auzisem și eu, dar nu l-am vizionat. L-am întrebat de ce nu mi-a adus și acest film. Mi-a răspuns scurt:

– Pentru că nu ai fi înțeles nimic, oricum.

Această expresie am auzit-o de atâtea ori, încât naturalețea și convingerea cu care a rostit-o colegul meu nu m-au deranjat deloc. Fiecare are dreptul la părerea lui.

Dar nu asta e problema, ci faptul că astfel de convingeri sunt un dat al

Andrei Pleșu: cruciatul învins sau doar obosit?

În editorialul Pe altă dată din Adevărul, Andrei Pleșu declară că simte că a sosit timpul pentru o pauză atât pentru el, cât și pentru alții. Editorialistul se declară obosit, dar continuarea textului său lasă impresia că e mai degrabă învins al războiului, al scrisului care i se pare a fi mai mult o bătaie.

Printre motivațiile „pauzei“ luate este și atitudinea celor care „mă ceartă că nu scriu despre ce vor ei, că nu gândesc ca ei, că mă bag în toate, că nu mă bag în nimic, că sunt „omul lui Patriciu”, sau, dimpotrivă, „intelectualul lui Băsescu”, că mă vând pe bani grei şi privilegii cosmice, că sunt cripto-comunist, ţigan, homosexual, securist, că public în afara ţării nu din 1991 şi la solicitarea unor edituri străine, ci de-alaltăieri, de când mă susţine Patapievici, că două memorii către Ceauşescu în care ceream

Figura geometrică cea mai stabilă pare a fi triunghiul = fără paralele

Expresia zilei de astăzi mi-a fost oferită de comentatorul aspida care ne explică că „stâlpii sunt paraleli, mai ales dacă sunt și verticali… un pod nu este echivalentul întâlnirii în timp-spațiu a paralelilor! e, cum spune și numele, doar o punte… figura geometrică cea mai stabilă pare a fi triunghiul = fără paralele, deci… iar triunghiul, într-o relație stabilă, nu înseamnă ceea ce gândiți toți (cuplul plus amantul/amanta… ăia sunt a cincea roată la căruță, adică rezerva, de cele mai multe ori dispensabilă)… triunghiul ideal pretinde și o progenitură… asta, ca să ne jucăm cu geometria relației…

Spirit cutezător de oaie

Expresia zilei de astăzi este „Spirit cutezător de oaie“. Am găsit-o într-un comentariu la articolul Seful Erste, Andreas Treichl: Masurile de austeritate luate de guvernul roman au fost brutale, de neimaginat in Vest, comentariu semnat de evoque.

Pentru o mai bună prezentare a expresiei, redau comentariul integral:

Expresia zilei

Citind anumite articole de pe net, de multe ori, mă mai opresc să citesc și comentariile. pe lângă grămada de idioțenii și înjurături pe care le poți afla, se pot găsi, însă, și expresii care merită memorate.

Pentru că tocmai azi mi s-a întâmplat să găsesc o astfel de expresie, ziua de azi va fi și prima în care voi alege o expresie spre a o „memora“ pe blogul meu. Desigur, voi nota articolul la care s-a comentat, cu legătura spre sursa pe care a fost publicat, apoi autorul expresiei cu textul de rigoare. Expresiile de acest gen chiar posedă o anumită bogăție în conținut, dar și în mod de exprimare. Deci, la vânătoare.

Slalom cu moartea

În drum spre serviciu, trebuie să trec pe două zebre a două mari bulevarde. Amândouă sunt semaforizate. Se întâmplă la oră de vârf în trafic. Este și ora în care copiii merg la școală. Mulți sunt însoțiți de părinți, alții de bone, alții de bunici. Mă refer la cei mici și care încă nu pot fi lăsați să meargă singuri la școală.

Amândouă semafoarele de care vorbesc au un timp de latență destul de mare de trecere de la o culoare la alta, tocmai ca să se evite accidentele, în caz că cineva nu a observat la timp schimbarea luminilor.

Mulți părinți, dar mai ales bunici (care nu înțeleg unde se grăbesc) nu așteaptă schimbarea culorii pentru pietoni, dar țâșnesc pur și simplu pe bulevard trăgând copiii după ei, în timp ce mașinile care au prins ultimele clipe ale semaforului pe verde încă se mai scurg cu viteză.

Aaa, chitanta

Mi-am zis că voi găsi eu un taxi liber în stația de lângă piață, așa că nu am mai sunat la dispecer. Într-adevăr, deși o oră mică a zilei de duminică, deja erau înșirate câteva mașini galbene în așteptare de clienți. Am ales prima mașină din șir.
- Liber?
- Liber.
Am urcat și am spus destinația.

În mașină, aparatul de radio era setat pe un canal de știri. La un moment dat, un prezentator întreabă un corespondent: „Care este modul de percepție al alegerilor din Rusia în Occident?”. Reporterul răspunde: „Occidentul percepe alegerile din Rusia ca fiind extrem de afectate de fraude, de alftel, o percepție similară cu ceea ce se întâmpla și în cazul alegerilor din România în anii 90, dar și în mai toate țările foste satelit ale URSS. Este o moștenire de sistem, este o problemă specifică mentalității orientale, spune presa occidentală”, a mai continuat el. Aproape că uitasem cele spuse de reporter, căci nu mi s-a părut deloc o noutate.

Civism stoic

De 1 decembrie am muncit. Întorcându-mă spre casă, ceva mai târziu, am găsit metroul mult mai liber decât în alte zile la aceeași oră.

Am urcat într-un vagon al unei garnituri de metrou vechi. În aceste garnituri nu există gardieni. Așa că sunt raiul cerșetorilor și al altor specii care populează orașul. În aceeași stație, a mai urcat un târnăr căruia nu aveai cum să-i pui o etichetă proastă. Asta la cum se prezenta.

La un moment dat, am avut impresia că cei de la Metrorex au dat manele prin difuzoare. M-am uitat la cei câțiva călători din vagon, dar am observat că toți se uitau ciudat la tânărul care a urcat odată cu mine. După o stație, am realizat că manelele se auzeau extrem de tare de la un apart pe care tânărul îl ținea într-un buzunar la piept.