Nu sunt nici două luni de când un domn, care mi-a cerut să decoreze clasa în care lucrez şi apoi curtea grădiniţei, mi-a spus că este convins că pot să „repar“ un tablou la care ţine mult şi pe care l-a primit de la bunicul lui. Am insistat că nu pot face aşa ceva, dar nu a trecut mult şi a venit, într-o dimineaţă, cu un tablou sub braţ, afectat grav de condiţiile în care a fost ţinut, care prezenta chiar găuri în pânză. Într-o mână avea un pachet: erau nişte vopseluri acrilice.
Un weekend întreg am lucrat ca în transă. Nu am dormit, pur şi simplu visam cu ochii deschişi cele mai mici detalii ale restaurării picturii. Era o pânză din 1924. Nu m-a obosit curăţarea şi refacerea pânzei, ci mi-a oferit un nou fior, pe care îl doream, dar încă nu-l trăisem.
Am înapoiat tabloul. Reacţia proprietarului a fost mult peste aşteptări…
Acum lucrez la un tablou imens, pentrummama, cu tema aleasă de ea: 100 cm x 60 cm. Dar toate la timpul lor. Fiecare pânza îşi va spune aici povestea sa…
Lucrez de mulţi ani cu copiii, lucru la care am visat încă din momentul în care, după ce educatoarea mea, mi-a „confiscat“ premiul la un concurs la care am participat când eram şi eu la grădiniţă. De atunci am creionat sau doar am mâzgâlit câte ceva. Apoi am ajuns să umplu pereţii sălilor de clasă sau chiar zidurile clădirilor cu desenele mele pentru copii. Multe nu mai sunt, dispărând sub straturile noi de var, altele au rămas în clădiri acum abandonate, unele devenite chiar garaje… sau cine ştie…
Altele sunt încă încântarea copiilor şi a celor care mă vizitează în mica mea lume, dar mai ales sunt parte din culorile în care văd eu lumea… Am ales acest perete virtual să le înşir sau poate doar să le salvez de renovări, timp sau chiar de un nou mod de-al meu de a vedea aceeaşi realitate.
De abia azi am reuşi să intru în lumea blogging-ului. Nu promit multe, doar vreau să îmi fac un mic colţ în care să îmi fixez unul sau altul dintre paşii timpului din viaţa mea. Sau mai degrabă urmele acestor paşi. Aşa că, pe acest blog, mă veţi găsi şi pe mine, alături de Bernard. Deocamdată, în acest format al platformei gratuite. Dar, cum şi cele mai lungi călătorii încep cu un mic pas…
