Povestea nefericită a unei teme
O temă la care țin, dintre multele teme de desen pe care le abordez în decorarea spațiilor destinate copiilor de grădiniță, este a ceea a băiețelului. E adevărat că inspirația mi-a dat-o o persoană pe care o iubesc mult. Motiv pentru care, primul „băiețel“ avea ochii căprui, doar că i-am adăugat aripi. Deci l-am făcut un îngeraș. El a fost pictat de mine într-un spațiu în care investisem peste 7.000 de euro și foarte multă muncă, pe lângă mult, prea muuuuuult suflet.
Spun asta pentru că persoana care mi-a dat spațiul prin contract nu a respectat nimic și doar după 19 luni a distrus totul încălcând orice clauză contractuală, distrugând apoi și munca mea, evacuând spațiul în favoarea unei afaceri „între prieteni“.
Desigur că mulți ar putea spune că puteam să merg în instanță, dar instituția sub pulpana căreia se ascundea individul a declarat deschis că va face orice să mă scoată de acolo. Și a demonstrat că se poate. Așa că, cu sufletul distrus, am plecat lăsând în urmă o mare pierdere, pentru mine, financiară, dar și de muncă și implicare sufletească. Nu am ascultat nici îndemnul multor părinți ai copiilor de a deschide un proces. Știam din start că nu am nicio șansă. Avocatul care făcuse contractul era și „omul de casă“ al individului. De altfel, el mi l-a recomandat. E o lecție dură că în oamenii care vorbesc cel mai mult de valori – în cazul de față încredere – trebuie să te încrezi cel mai puțin sau deloc. Păcat că nu am făcut măcar o poză a respectivei picturi…
Dar să revenim. Toamna trecută am pictat spațiul unei grădinițe particulare unde am reluat tema „băiețelului“, dar în ipostază de „purtător de ghiozdan“ sau de „visător cu povești“. Pozele postate în acest material sunt fotografiile celor două ipostaze.
Baietel cu geanta
Baietel cu carte
