Să-mi clătesc ochii și pe altceva, îmi zic. Renunț la genul de materiale pe care le urmăresc conform fișei postului sau, mă rog, a unei părți din ea. Și citesc: Universităţile nu formează angajaţii de care avem nevoie. Am ajuns să testăm candidaţii la limba română. Îmi zic repede în barbă: lasă că știu eu cum stă treaba și cu angajatorii ăștia. Pentru că au un ban mai mult ca ceilalți, se comportă ca niște dumnezei față de damnații datorită necredinței. Dar am uitat la fel de repede materialul.
După 14 ore de lucru, nu mi-am mai scos cartea, așa cum fac de obicei când călătoresc cu metroul. Ochii mă dureau deja de la atâta stat cu fața lipită de monitor. M-am gândit să-i mai păsuiesc. În fața aceleiași uși, doi tineri. Discuțiile lor, pe un ton cam ridicat, mă lămuresc cum că sunt Read more…
„Mănânc tentacule de caracatiță la etajul 18. Sunt înconjurat de mafioți, înalți funcționari corupți și băiețași de bani gata cu târfele lor”, ne informează el.
„Întrebarea e cum de ați ajuns acolo…, locul fiind spațiul de întâlnire al faunei de care amintiți…”, întreb eu.
„Sunt jurnalist”, răspunde el.
La care eu vin cu replica: „Mda, popularitatea lor se datorează și jurnaliștilor, în rest ar fi uitați de muuuult… Sunt convins că există subiecte mult mai importante pe care ați putea să le abordați decât «etajul 18» al faunei vedetelor de pe la noi, sine ira et studio, ca o persoană ce vă știu vă spun… Read more…
I-am reproșat că prea mult a durat până și-a făcut timp să ne vedem și noi, ca în vremurile bune, așa cum spune el. Era trist și m-am gândit că e doar impresia mea că pare chiar descurajat. Dar chiar așa era. Încă de când l-am cunoscut lucra într-o mare redacție, unde se învârteau bani la care eu nici nu îndrăzneam să visez. Oricum, el îi merita căci îl știu de un om de o inteligență rar întâlnită. Era tipul de om jovial pe care oricine și-l dorește pentru a-și reporni motoarele când acestea dau semne de oboseală. Aveam în fața mea un om obosit, fără sclipirea pe care o simțeai odinioară în vorba și privirea lui. Stătea cu capul în mâini, aplecat peste berea brună (pasiune comună, descoperită în anii fragezi ai primei tinereți) și nu spunea prea multe, iar ceea ce spunea era fără cap și coadă. Mai mult vorbea singur. Eram ca un obiect de decor, dar m-am trezit a fi paratrăsnet. Și a lovit… Read more…
Oprescu îmi scade factura la căldură, Prigoană îmi face curățenie gratis, mă lasă fără câinii care mă ajută să alerg mai repede, mă plimbă gratuit cu „rata”.
Liviu Negoiță îmi face spital la scară, îmi pune „anvelopă„ pe bloc și nu va trebui să îmi cumpăr eu termopane, Robert Negoiță îmi va da și mie o parcare deși nu am mașină, dar aș putea să-l folosesc ca loc de grătar.
USL îmi dă hârtie cu care să acopăr tot ce e prin casă, dacă cumva Read more…
…cei mai apropiați oameni, unii dintre cei mai dragi (care au avut curajul să îmi spună în față, poate că pentru că mă iubeau prea mult), mulți dintre cei care i-am considerat ca fiindu-mi mentori și mulți alții că voi păți cum mulți alții au pățit, cu toate acestea eu încă am de ce să-ți spun…
Pentru că nebunul sau bufonul de la curtea vreunui principe nu era prea luat în serios, de cele mai multe ori, era persoana care spunea cele mai mari adevăruri. Căci dacă ar fi fost luat în serios, i-ar cam fi stat capul acolo unde îi erau picioarele. Dar nu despre asta este vorba.
De mai bine de 2 săpătămâni, de când leul a luat-o rău de tot în jos pe tobogan, apare cam de câteva ori la televizor pe zi și este citat de ziare cu tot felul de mesaje liniștitoare. Pentru cine? Probabil pentru autiști și pentru idioți.
Să nu știe ce se întâmplă? Greu de zis. Până la urmă, chiar este un economist cu ștaif. Atunci? Singura explicație este aceea că BNR îl pune în față Read more…
Sentimentul de plafonare și lipsa de motivație la locul de muncă a făcut-o să se gândească la o schimbare. Însă nu făcuse încă niciun pas serios în acest sens. La o ieșire în oraș cu mai multe prietene, una dintre ele, care lucra la o firmă destul de importantă, a anunțat-o că se fac angajări, pentru că firma este în proces de extindere a activității și că nu ar strica să-și trimită și ea CV-ul.
- Acesta e momentul pentru o încercare, și-a zis. Și-a adaptat CV-ul pentru cerințele posibilului loc de muncă. Și a început să aștepte un posibil răspuns. Au trecut aproape două luni. Nimic. Oricum nu era stresată, căci lucra. Era doar dorința de a schimba ceva.
La o nouă întâlnire cu prietenele, a fost întrebată dacă deja are vreun semnal. Aflând că nu, prietena care lucra la firma unde își trimisese CV-ul i-a spus că se va interesa de motivul Read more…
… pentru a începe o zi, pentru a ne motiva, pentru a ne reangaja, pentru a ne regăsi, pentru a ne dispune, pentru a zâmbi, pentru a crede, pentru a începe, pentru a mai iubi, pentru a ierta, pentru a mai crede, chiar și pentru a considera, ca în cazul meu, că, chiar dacă este atât de mizerabilă, viața politică și socială trebuie să ne capteze atenția, pentru a nu ne pierde vigilența… În toate aceste cazuri, simt că am nevoie de mai mult. Un cântec, ca o rugă sau un crez…
Îi plac mult lalelele. M-am gândit ca, măcar acum, când înfloresc prin grădinile de pe la noi, să-i cumpăr mai des. Desigur, am dorit să găsesc lalele cu rouă pe ele, care să miroasă a verde, cărnoase. Zis, dar mai greu de făcut.
Am calculat scurt că piața din zona în care locuiesc, fiind frecventată de țăranii din vecinătatea orașului, ar putea să-mi pună la dispoziție florile dorite. Mai ales că acolo vin mulți florari, tot timpul anului.
Am intrat foarte optimist în zona pieței. Și am început să caut.
O tarabă, două, un chioșc, un magazinaș, o echipă de florari, o familie întreagă… Peste tot erau lalele. Dar de acelea Read more…
Un număr necunoscut. Vocea nu îmi spunea nimic. A insistat, întrebându-mă dacă nu îmi aduc aminte de ea. Mi-a dat câteva amănunte de ajutor. Mi-am amintit. Nu mă sunase de ani buni. Habar nu aveam pe unde mai e, ce face, dacă e căsătorită sau nu și alte alea. M-a luat ca din oală și mi-a trântit o invitație ca să mă vadă și să mai vorbească cu mine. Văzând că ezit să dau un răspuns, soția mi-a făcut semn să mă duc la întâlnire, oricum eram liber în orele respective. Era o cunoștință comună. Am acceptat.
Cercetez întreaga terasă să văd dacă nu cumva a sosit deja. Nu am observat-o. Caut un loc cu vederea spre lac. În afară de o persoană care își tot verifica ceasul, la acea oră nu era nimeni la mesele cu vederea spre lac. Probabil din cauza curentului de aer care Read more…
