Să-mi clătesc ochii și pe altceva, îmi zic. Renunț la genul de materiale pe care le urmăresc conform fișei postului sau, mă rog, a unei părți din ea. Și citesc: Universităţile nu formează angajaţii de care avem nevoie. Am ajuns să testăm candidaţii la limba română. Îmi zic repede în barbă: lasă că știu eu cum stă treaba și cu angajatorii ăștia. Pentru că au un ban mai mult ca ceilalți, se comportă ca niște dumnezei față de damnații datorită necredinței. Dar am uitat la fel de repede materialul.
După 14 ore de lucru, nu mi-am mai scos cartea, așa cum fac de obicei când călătoresc cu metroul. Ochii mă dureau deja de la atâta stat cu fața lipită de monitor. M-am gândit să-i mai păsuiesc. În fața aceleiași uși, doi tineri. Discuțiile lor, pe un ton cam ridicat, mă lămuresc cum că sunt Read more…
Vă sună cunoscut sloganul. Nu? Atunci mergeți la Lidl! După a doua mea vizită la vestiții retaileri nemți, chiar am verificat sloganul, dar în forma din titlu.
Uitasem deja că și prima dată, când am ieșit de la casă, aparatul a piuit. Dar asta și pentru că nu s-a repezit nimeni după mine. Gardianul cred că era informat de faptul că acel aparat a cam luat-o razna.
Nu trece nicio săptămână și recidivez. Adică revin la Lidl. Așa mi-a trebuit. Plătesc, așez produsele în sacoșă și ies. Aparatul piuie. Mă uit mirat. Nu am furat nimic. Ajung în locul unde se lasă cărucioarele. Înainte ca să îl Read more…
Nu este un simplu titlu. E exact întrebarea pe care mi-a pus-o cineva care cunoaşte blogul meu, îl citeşte şi mi-a declarat că acolo găseşte şi „chestii” interesante. Desigur, întebarea se datorează şi „inactivităţii” din ultima perioadă de pe blogul meu. Cum era şi normal, la o aşa întrebare, am răspuns cu alta: „Ce îmi sugerezi să fac?”.
Sfatul nu a întârziat nicio clipă să vină. Au curs zeci de sugestii pe câteva secunde durată: alege subiecte trendy, haioase, la modă, chestii ce se caută, aşa cum se poate vedea pe blogurile de succes, să te mai inspiri de acolo… Read more…
Mi-a fost dat să aud despre tot felul de strategii de apărare împotriva câinilor fără sau cu stăpân. Printre cele mai importante sunt mersul mereu cu fața la câini, ținerea genții în fața lui, să se evite mișcările bruște, să vorbești cu câinii, să ai un băț mereu la tine, ba chiar cineva mă sfătuia să am pocnitori și să le arunc spre ei aprinse, un altul mă sfătuia să port un fluier cu ultrasunete, dar ultima descoperire le întrece pe toate.
Săptămâna trecută, am fost vizitat de o persoană care se teme de câini mai mult ca de orice. Numai când îi vede în grup, începe să tremure. Mi-a arătat noua sa achiziție. E vorba de un aparat cu ultrasunete și luminițe intermitente, care îndreptat spre câini îi face să fugă ca de prăpăd. Nu am crezut. Ne-am hotărât să facem o probă Read more…
Este deja ora 9. Mai bine de două ore de când muncesc. În afară de mesajele de la colaboratori sau cei care au au preferat să mă aleagă să le fac diferite servicii, nu există nimic în căsuțele de email (nu pun la socoteală spam-urile cu reclame). Mai trece în așa „liniște“ încă vreo jumătate de oră. Apoi începe nebunia. Zeci de mesaje de la „cunoscuți“. Unele conțin tot felul de povești, altele pps direcționate și răsdirecționate, altele pdf-uri cu tot felul de povești smiorcâite, unele cu invitații la ajutor.
Ceea ce lucrez eu mă face dependent de căsuțele mele de e-mail și balastul de mai sus, uneori, mă încurcă rău de tot. Iar ziua de luni pare să fie maximul acestui balast. Am decis să le marchez ca spam și apoi am setat conturile ca sa întoarcă toate mesajele de la adresele care produceau acest balast.
Nu a trecut mult de amiază și Read more…
Categories: Diverse
Etichete:acest, balast, bugetar, ceva, cunoscuti, e mail, email spam, mesaje, pdf, pps, setat, spam, stat
„Sunteți la rândul ăsta?“.
Mă întorc să văd cine m-a întrebat. În spatele meu se așezase o doamnă cu o mască chirurgicală peste gură. Se împingea efectiv în mine, iar geanta pe care o avea mă jena rău de tot. I-am răspuns: „Da, sunt la acest rând“.
„Dar de ce nu mergeți mai în față, lângă ghișeu?“, m-a întrebat ea, suflând pe fața mea, prin masca albastră. În fața mea era deja o persoană care comanda ceva la ghișeu. Am păstrat o discretă distanță. Mi-am dat seama care este motivul Read more…
Acolo unde zăpada nu a fost curățată de pe trotuar, mai ales pe cele înguste, trecerea continuă a pietonilor și gerul au transformat-o într-o gheață mai lunecoasă decât sticla. Este un motiv destul de serios să merg cu nasul în pământ pentru a studia locul unde să calc, pentru a evita situațiile în care să ajung la orizontală, pe spate, și să dau din mâini și din picioare ca un gândac.
Pe un astfel de trotuar a trebuit să trec și azi dimineață. Am ajuns în spatele unei persoane mai înblănite decât un urs și doar după încălțăminte mi-am dat seama că este o femeie.
„Mirosind“ locul pe unde trebuia să calc, am observat că la una dintre ghetele persoanei din fața mea tot clâmpănea ceva negru. Mi-am dat seama că e un șiret lung și gros care putea oricând să ajungă sub talpa celuilalt picior și asta însemna o Read more…
Desigur, este vorba de o selecție foarte drastică a posturilor de televiziune pe care le urmăresc. Că, vorba aia, doar nu trăiesc în Evul Mediu. Dar o spun că e nevoie de o serioasă selecție, căreia nu-i rezistă decât vreo 3-4 posturi dint întreaga listă a abonamentului meu de cablu de 50 de canale.
Și anume: doar pentru că nu mă uit oricum și la orice, am chef de muncă dimineața și sunt optimist. La televizor nu se vrea decât să mi se arate că e de rău. Doar pentru că nu mă uit la televizor, sunt convins că nu e chiar atât de rău încât să nu existe decât o soluție: punct și de la capăt, așa cum mi se spune la televizor.
Doar pentru că nu mă uit la televizor Read more…
În drum spre serviciu, trebuie să trec pe două zebre a două mari bulevarde. Amândouă sunt semaforizate. Se întâmplă la oră de vârf în trafic. Este și ora în care copiii merg la școală. Mulți sunt însoțiți de părinți, alții de bone, alții de bunici. Mă refer la cei mici și care încă nu pot fi lăsați să meargă singuri la școală.
Amândouă semafoarele de care vorbesc au un timp de latență destul de mare de trecere de la o culoare la alta, tocmai ca să se evite accidentele, în caz că cineva nu a observat la timp schimbarea luminilor.
Mulți părinți, dar mai ales bunici (care nu înțeleg unde se grăbesc) nu așteaptă schimbarea culorii pentru pietoni, dar țâșnesc pur și simplu pe bulevard trăgând copiii după ei, în timp ce mașinile care au prins ultimele clipe ale semaforului pe verde încă se mai scurg cu viteză. Read more…
Cu ceva ani în urmă, era doar o firmuliță cu 2-3 servere. Oferea servicii de hosting doar câtorva clienți, cu site-uri departe de a fi importante. Patronul își culegea clientela de pe la cunoscuți. Eu am avut contact cu respectiva firmă în momentul în care am fost angajat la o redacție, care, tot prin cerc de prieteni, a ales să depoziteze propriul site pe serverele firmuliței. Deh, ca să crească omu’. Trebuia să i se dea o șansă.
Ca orice aparat, mai pică și serverele. Așa că îl sunam repede să văd ce se întâmplă, pentru a verifica dacă nu cumva e o problemă de programare a site-ului pe care îl administram. Răspundea el prompt și la fel de prompt îmi explica ce s-a întâmplat și rezolva problema.
Cu timpul, la telefon răspundeau și alte persoane, angajate sau doar colaboratori. Read more…
