Ce voi face cu banii!?

Oprescu îmi scade factura la căldură, Prigoană îmi face curățenie gratis, mă lasă fără câinii care mă ajută să alerg mai repede, mă plimbă gratuit cu „rata”.

Liviu Negoiță îmi face spital la scară, îmi pune „anvelopă„ pe bloc și nu va trebui să îmi cumpăr eu termopane, Robert Negoiță îmi va da și mie o parcare deși nu am mașină, dar aș putea să-l folosesc ca loc de grătar.

USL îmi dă hârtie cu care să acopăr tot ce e prin casă, dacă cumva

Nici împotrivă, nici grajd necurățat

Atunci când a fost posibil, adică începând cu 1996, am votat împotrivă și nu am votat pentru, nu pentru că nu aș fi dorit, ci pentru că nu aveam pe cine. Să mă explic.

Am votat împotriva nu a tuturor, ci am votat pe unii împotriva altora. Asta ca să nu se ajungă la varianta catastrofală, în fața uneia care părea acceptabilă. De altfel, chiar și cei care păreau acceptabili au venit cu discursul „împotrivă”. Și așa s-a ajuns ca toți să fie împotriva tuturor și toate împotriva a tot. Iar dialogul e un lux sau poate chiar un El Dorado nedescoperit atât în societate, cât și în politică.

Dar acum acest „împotrivă” e cumplit de obositor și chiar dacă cineva care pare să

În faţa sistemului şi împotriva „lor”, aşteptăm precizări

Încă timid, dar deja a început să apară câte un cap, mai zâmbitor, mai hotărât, mai cereştor, mai fin, mai titrat, mai începător pe câte un stâlp sau alte locuri şi colţuri unde se poate pune un afiş. Unii proprietari de cap sunt arhicunoscuţi, alţii sunt tot ei, unii sunt cine ştie cine, unii sunt ştiuţi, dar noi.

Sub fiecare cap e musai să se fudulească ceva lozinci care mai de care mai cu lipici pentru posibilul băgător de vot. Cine ştie, poate mai prinde o tură sau ajunge şi el acolo. Populaţia s-a prins: a început campania, iar doritorii nu sunt puţini.

Nu doar pentru că ştiu cine este, dar şi pentru că îi cunosc destul de bine activitatea din ultimii ani, în mod special, mi-a atras atenţia

Era prea liniște. Consumul cui?

Anunțul că va scădea contribuția CAS a angajatului cu până la 3,5% și, posibil, chiar din partea angajatorului m-a făcut repede să mă gândesc cam cât ar însemna asta în plus în buzunarul meu, raportat la ce câștig acum. Desigur, asta au făcut toți, chiar și angajatorii, chiar dacă reducerea pentru ei era mai puțin probabilă. Dar niște calcule, acolo, tot au făcut. Problema pozitivă era aceea că toți beneficiau de asta: anagajați atât din sectorul privat, cât și cel public, de stat. Și poate, cu ceva efort, și angajatorii. Dar pare prea frumos, nu-i așa?

Într-o primă fază, s-a făcut liniște, căci toți au început să calculeze: anagajați, anagajatori, finanțiști, chiar și Ministerul Economie, dar și cei de la asigurările sociale. Unii se bucurau că ar putea câștiga ceva, unii sperau și ei la asta, deși mai improbabil, alții au găsit

Îl spălăm sau facem altul?

Personal, sunt destul de implicat, cel puțin logistic, în problema noului pact propus politicienilor. (Cine încă nu știe despre ce este vorba, poate să-l citească și să-l și semneze de aici.)
Este adevărat că la un asemenea document se pot aduce multe comentarii pro sau contra, se pot face adăugiri, se pot critica puncte, se pot respinge criterii, dar, trăgând linie, el este necesar. Este tocmai semnul că societatea este preocupată de sine și de ceea ce politicienii vor face atunci când primesc mandatul ei. Desigur, cu nuanțele de rigoare.

Nu se poate spune că realizarea unui astfel de pact este ușor, întrucât, în mod normal, el se „coace“ în tot felul de activități și dezbateri, monitorizări și proiecte, ca apoi să ia o formă de propunere. Chiar și așa, nici măcar în această formă nu este definitiv un astfel de act/document. Procesul asumării aduce

Cadoul de Crăciun apasă greu

Nu pentru că ar fi foarte activă în cursul anului, dar se pare că societatea civilă și societatea în general a fost fentată cu brio de către politicieni.

Făcând o simplă scanare a mass-media și a nivelului de audiență, este foarte ușor să ne dăm seama cât de mult scade impactul în perioda 22 decembrie – 3 ianuarie. Iar politicienii au înțeles cel mai bine acest lucru. Ei pot „muncii“ netulburați. Și, când mai peste tot încetinește sau chiar se oprește activitatea, politicienii au trudit cu un zel pe care nu l-am întâlnit niciodată în sesiunile parlamentare sau în activitatea guvernului de pe parcursul anului. Am avut impresia de iureș și de o grabă soră cu panica.

Legi de o importanță majoră au fost asumate sau votate, proiecte esențiale pentru țară au fost îngrămădite pe mese și votate la pachet, fără ca măcar să se gândească cineva ce efecte pot avea pe viitor.

Pana acum, doar umbre

Şi au comis-o şi pe asta, ar spune hâtru vreun glumeţ al zilei, dar astfel de expresii sunt din ce în ce mai rar auzite sau citite. Nu pentru că acest tip de oameni nu există, ci pentru că starea lucrurilor i-a cam blocat până şi pe cei care pot face haz de necaz.

Aproape 10 zile de agitaţie, scopul atins. Jubilare, consternare, tăcere interesată. Pauză. Se poate spune că e chiar linişte.

Ce mai tulbură puţin apele este ecoul a ceea ce se întâmplă pe pieţele europene, căci doar ecoul mai ajunge la mass-media româneşti, iar la societatea românească doar la un procent foarte mic. În rest autism în toată regula.

Fara argumente

Este evident că atunci când cineva acceptă sau alege să intre într-o organizaţie / societate trebuie să aibă în vedere regulile care guvernează acea organizaţie sau societate. Conformarea la minimele reguli ale respectivului organism (căci putem vorbi despre o organizaţie ca despre un organism social) este o cerere obligatorie, dar, tot în virtutea acelor minime reguli, şi societatea trebuie să respecte minime drepturi ale membrilor săi, care, de obicei, sunt stipulate tot de regulile ce o guvernează. În toate acestea, argumentul pro şi contra trebuie să tempereze excesele, pentru a păstra o minimă democraţie, fie că este argument de apărare sau de atac.

Ceea ce observăm de ceva timp este că în organizaţiile fie politice, fie de orice alt gen din societatea contemporană argumentul este din ce în ce mai puţin acceptat, argument pe care îl putem numi şi motivare sau explicare a aplicării regulilor sau a normelor.

Cine e mai bun, mai frumos… o nouă serie a originalităţii

Pentru a mai putea discuta despre combinaţiile politice care se fac pe malul Dâmboviţei, pentru primăria celui mai mare oraş ce-i poluează malurile şi eco, şi politic, nu mai e nicio altă modalitate la îndemână decât limbajul şi flerul celor care se lanasează din nou în lupta pentru a-şi adjudeca voturile cetăţenilor oraşului mai sus amintit.

Văzând originaliatea noii înţelegeri – independent, dar în parteneriat – dintre Sorin Oprescu şi USL, nu poţi decât să-ţi aduci aminte de expresiile aruncate de pe vârful buzelor de Oprescu şi de maximele profunde ale lui Ponta, asezonate cu ceva observaţii tardive, ca de obicei, după ora sculării dumnealui, făcute de Crin Antonescu.

Grabă, prostie, tendenţiozitate… Încă o dată jurnaliştii şi-au tras poalele în cap

La început stupoare, pentru că ştiau ce se întâmplă şi de ce, apoi presupoziţii, mai apoi ironii, au urmat sarcasme, în cele din urmă răutăţi şi prostii de-a binelea spuse de jurnalişti, asezonate cu declaraţii la fel de „valoroase“ ale unor politicieni (Victor Ponta nu a pierdut ocazia să se dea în stambă, iar), analişti sau alţi importanţi ai zilei.

De un singur lucru nu au ţinut cont toţi aceştia: ceea ce se făcea la Washington, indiferent cine erau actanţii, era făcut pentru România. Dar cine să o înţeleagă.

Majoritatea mass-media au intrat în acest joc, prostesc-ironic-batjociritor-răutăcios. Prea puţini au stat şi au aşteptat, „scanând“ cele ce se întâmplau şi aşteptând răspunsuri, declaraţii, reacţii la obiect. Şi au câştigat.