detaliu, maci la lizieră
În articolul anterior (M-a „corupt“ un vechi tablou… sau stăpânul lui), tocmai vă spuneam că primul meu tablou îl pictez pentru mama. E ca un cadou special pentru o persoană specială. Tema a fost aleasă de ea: câmp cu maci. Dar eu am introdus în temă și o lizieră.
Este o pânză mare (100 x 60 cm). Vopseau aleasă nu este cea în ulei, ci acrilul. După mai bine de două săptămâni, am reuși să fac o bună parte din tablou.
În fotografia alăturată, puteți admira sau critica ce am reușit să fac până acum. Voi reveni cu o fotografie a acestui tablou când va fi gata.
Nu sunt nici două luni de când un domn, care mi-a cerut să decoreze clasa în care lucrez şi apoi curtea grădiniţei, mi-a spus că este convins că pot să „repar“ un tablou la care ţine mult şi pe care l-a primit de la bunicul lui. Am insistat că nu pot face aşa ceva, dar nu a trecut mult şi a venit, într-o dimineaţă, cu un tablou sub braţ, afectat grav de condiţiile în care a fost ţinut, care prezenta chiar găuri în pânză. Într-o mână avea un pachet: erau nişte vopseluri acrilice.
Un weekend întreg am lucrat ca în transă. Nu am dormit, pur şi simplu visam cu ochii deschişi cele mai mici detalii ale restaurării picturii. Era o pânză din 1924. Nu m-a obosit curăţarea şi refacerea pânzei, ci mi-a oferit un nou fior, pe care îl doream, dar încă nu-l trăisem.
Am înapoiat tabloul. Reacţia proprietarului a fost mult peste aşteptări…
Acum lucrez la un tablou imens, pentrummama, cu tema aleasă de ea: 100 cm x 60 cm. Dar toate la timpul lor. Fiecare pânza îşi va spune aici povestea sa…
