Let us pray! – Sunday, August 21, 2016


isus in sinagogaGod which speaks to us, which meet us, you give us the power to find peace, to rediscover ourselves, to heal of what possess us, on this Sunday, we came to you to speak to us through thy peace through your simple gesture of liberation, the power to give us your trust, your love by showing us that you meet on each of us personally in the midst of a world for which other means so little.

 

  1. Far from their homes, in their ongoing quest to find peace, reconciliation and love, people think that just by doing special things they can find the joy of living and working on, but they return less empty and tired. You accompany them every day and know their sorrow, do not let them to lose confidence and hope, that one day they will get the peace that they waited for so long. (We, all, answer):

 

R: We thank you today that you teach and heal us.

 

  1. Tired of worries, illness and loneliness, the continuous state of panic, negativity, people run without knowing that they all follow them in their home, at work, traveling, because they have gone deep in their soul. We came here to hear your teaching and feel the healing of all this and to back home stronger and start over.

 

R: We thank you today that you teach and heal us.

 

  1. People meet you increasingly less, even those who have the mission to teach others about you are losing faith in what they are. In the silence of empty churches, you wait patiently and you fight for everyone who still loves you and the others. You talked and keep talking to each one of us, you have taught and continue to teach to everyone. Put your words on our lips, to can help those who’re looking for you and did not lost the joy of learning about you.

 

R: We thank you today that you teach and heal us.

 

  1. Refusing to look deep into their souls and change, made people to create gods after their desires, ignoring you the one true God. Today we came here to listen your teaching, to know you as you are and to enjoy your gift.

 

R: We thank you today that you teach and heal us.

 

  1. You stood by people in prayer, but they do not recognize, because they wanted you otherwise. You came to their markets, but they were considered you foreign because you loved them all the same. You have taught, healed and helped when they needed, but in their simplicity they have not received your gift. Please enlighten our minds so we can understand your words of wisdom and truth.

 

R: We thank you today that you teach and heal us.

 

Thank God that you stay and looking for us, you wait and when we forget you that you help us and give us peace in the midst of a world that says you not exist, or you dropped us. We listen today, again, your teaching and happy we receive your healing the demons of denial, fear, hatred, disbelief, hopelessness, everything wants to obey and to control our soul, leaving her freedom and joy that you love us. Thank you, trough the Spirit of love, faith and hope which you offer us every day, but especially when together we celebrate your presence in our midst, as this Sunday. Amen.

Categorii:Let us pray!

Să ne rugăm! – Duminică, 21 august 2016


isus in sinagogaDumnezeu care ne vorbești, care ne  întâmpini, care ne oferi puterea de a găsi liniște, de a ne regăsi pe noi înșine, de a ne vindeca de ceea ce ne stăpânește, în această duminică, am venit să ne vorbești prin pacea ta, prin gestul tău simplu de eliberare, prin puterea ta de a ne da încredere, prin dragostea ta care ne arată că ne întâmpini, pe fiecare dintre noi, personal, în mijlocul unei omeniri pentru care celălalt înseamnă atât de puțin.

  1. Departe de casele lor,în încercarea continuă de a găsi liniște, împăcare și iubire, oamenii cred că doar făcând lucruri deosebite își pot regăsi bucuria de a trăi și de a munci mai departe, dar se întorc mai goi și mai obosiți. Tu care îi însoțești zi de zi și cunoști tristețea lor, nu-i lăsa să-și piardă încrederea și speranța, că într-o zi vor avea parte de pacea după care tânjesc atât de mult. îți mulțumim astăzi (răspundem cu toții):

 R: Că ne înveți și ne vindeci.

  1. Obosiți de griji, boli și singurătate, de starea continuă de panică, de negativism, oamenii fug fără să știe că toate acestea îi urmează, în casa lor, la muncă, în călătorii, căci au intrat adânc în sufletul lor. Am venit aici să auzim învățătura ta și să simțim vindecarea de toate acestea ca să ne întoarcem acasă, mai curajoși și mai puternici și s-o luăm de la capăt, îți mulțumim astăzi:

 R: Că ne înveți și ne vindeci.

  1. Oamenii te cunosc din ce în ce mai puțin, chiar și cei care au misiunea de ai învăța pe alții despre tine își pierd credința în ceea ce sunt. În tăcerea bisericilor goale, tu ne aștepți cu răbdare și lupți pentru fiecare om care încă te mai iubește pe tine și pe ceilalți. Tu ai vorbit și continui să vorbești fiecăruia dintre noi în parte, ai învățat și continui să înveți. Pune cuvintele tale pe buzele noastre, pentru ai putea ajuta pe cei care te caută și nu și-au pierdut bucuria de a învăța despre tine, îți mulțumim astăzi:

 R: Că ne înveți și ne vindeci.

  1. Refuzul de a privi adânc în sufletul lor și de a se schimba, i-a făcut pe oameni să-și creeze dumnezei după dorințele lor, ignorându-te pe tine singurul Dumnezeu adevărat. Astăzi venit aici să ascultm învățătura ta, să te cunoaștem așa cum ești și să ne bucurm de darul tău pe care ni-l dai la vreme potrivită. îți mulțumim astăzi:

 R: Că ne  înveți și ne vindeci.

  1. Ai stat alături de oameni în rugăciune, dar ei nu te-au recunoscut, pentru că te vroiau altfel. Ai venit în piețele lor, dar ei te-au considerat străin, pentru că îi iubai pe toți la fel. I-ai învățat, ajutat și vindecat atunci când au avut nevoie, dar ei în simplitatea lor nu au au primit darul tău. Te rugăm să ne luminezi mintea ca să putem înțelege cuvintele tale pline de înțelepciune și adevăr. Îți mulțumim astăzi:

 R: Că ne înveți și ne vindeci.

Îți mulțumim Doamne că ești prezent și ne cauți, ne aștepți și când uităm de tine, că ne ajuți și ne dai pace în mijlocul unei lumi care declară că ori nu exiști, ori ne-ai abandonat. Ascultăm azi, din nou, învățătura ta și buuroși primim vindecarea ta de demonii negării ai fricii, urii, necredinței, lipsei de speranță, de tot ceea ce vrea să supună și să controleze sufletul nostru, răpindu-i libertatea și bucuria că tu ne iubești. Îți mulțumim, prin Duhul de iubire, credință și speranță pe care ni-l oferi în fiecare zi, dar în mai ales când împreună celebrăm prezența ta în mijlocul nostru, ca în această duminică. Amin

Categorii:Let us pray!

”Continue Drinking Champagne of Brexit on a Pound Increasingly Weaker” or ”A Midsummer Night’s Dream in Version 400 Years”


Edwin Landseer, 1848.

Edwin Landseer, 1848.

Angela May, already tired, without having any idea of how it will implement the English epochal choice, relaxes in Switzerland. Her most favorable media presents she is invited there to documentation about the type of relationship that the UK could have with EU after Brexit will become reality.

On the other hand, just tell delays: The Brexit will start on autumn, winter, or on the next autumn. At one point all agree: there is no plan, as for experts, not at all. They will be recruited, it seems, all from the EU.

As the fog of the team that received the mandate to deal with „recovering control”, a fierce battle for power is carried out in the Labour Party. Everyone blames everyone but anything important: some are too leftist, others are not. So, the most egalitarian and pacifist party is in full civil war. As for the opposition to be a face of the ruling alliance, not even feel a breeze of disagreement. Thus the British government can continue to enjoy the champagne of the prolonged Brexit per a pound weaker overnight.

How can have a successful circus without a complete prop? Newly retired for the second time, UKIP leader, Nigel Farage, is threatening to return to the helm of the party to make Brexit be Brexit.

Otherwise, British politicians behave like the characters in „A Midsummer Night’s Dream”, a night but somewhat longer, which will bring most severe hangover.

But until then, the spell continues to work.

Categorii:Faţă în faţă

Visul unei nopți de vară în varianta de 400 de ani


Edwin Landseer, 1848.

Edwin Landseer, 1848.

Premierul care va deconta Brexit-ul, Angela May, deja obosită fără să fi produs măcar o idee de cum va pune în practică epocala alegere a englezilor, se relaxează în Elveția. Presa mai favorabilă motivează prezența ei acolo prin faptul că distinsa doamnă se documentează despre tipul de relație pe care UK ar putea să-l aibă după ce Brexit va deveni realitate.

De cealaltă parte, se povestesc doar amânările: ba la toamnă, ba în iarnă, ba la cealaltă toamnă. Într-un punct, toți sunt de acord: nu există niciun plan, cât despre experți, nici vorbă. Vor fi recrutați, se pare, tot din UE.

Pe măsura ceții din echipa care a primit mandatul să se ocupe de „recuperarea controlului”, o aprigă bătălie pentru putere se desfășoară în Partidul Laburist. Toți îi acuză pe toți, dar de nimic important: că unii sunt prea de stânga, că alții nu sunt deloc. Astfel că cel mai egalitarist și pacifist partid e în plin război intestin. Cât despre opoziția pe care trebuie să o facă față de alianța de la guvernare, nu se simte nici măcar o adiere de dezacord. Astfel că guvernul britanic poate să-și savureze în continuare șampania prelungită a Brexit, pe o liră de pe o zi pe alta mai slabă.

Și cum fără o recuzită completă nu poți avea un circ reușit, proaspătul de a doua oară retras lider UKIP, Nigel Farage, amenință că se întoarce la cârma partidului pentru a face ca Brexit să fie Brexit.

În rest, politicienii britanici se comportă ca personajele din „Visul unei nopți de vară”, o noapte însă ceva mai lungă, ceea ce va aduce și o mahmureală mai cruntă. Dar până atunci, vraja continuă să lucreze.

Categorii:Faţă în faţă

Cei care declară că au o religie sunt mai mulți. Restul au pantaloni scurți cu palmieri


În toate momentele în care a șezut, i-au jucat picioarele, dovedind un neastâmpăr total. A stat ca secundar (în celebrările Liturghiilor pot participa mai mulți preoți, dar unul este totdeauna principal, iar ceilalți secundari sau concelebranți). Cu mult înainte de a fi necesar, a urcat la pupitru. A ordonat și reordonat două coli de hârtie, a tot fixat o veioză și a poi a bătut darabana cu toate degetele vreo două minute. În sfârșit, i-a sosit momentul.

– „E duminica promisiunilor”, ne-a anunțat cu patos. A povestit ceva de care tot el a râs și a vânturat câteva vorbe din textele zilei care au părut a fi așezate într-o logică asemănătoare ordinii paielor vânturate cu țăpoiul. Mai scurt ca oricând, mai fără logică ca niciodată.

– „Și eu am făcut azi o promisiune. Chiar acum o pun în practică”, ne-a anunțat el.

Scoate stola (piesă vestimentară preoțească similară cu patrafirul din tradiția ortodoxă), apoi alba (haina lungă, albă, care se află sub veșmântul colorat, conform calendarului celebrării, veșmânt de cele mai multe ori neîmbrăcat atunci când preotul este concelebrant, și nu celebrant principal, în tradiția catolică, dar și anglicană). Coboară scările și, îmbrăcat într-un tricou ponosit și cu pantaloni scurți imprimați cu palmieri albi pe fond bleu, pur și simplu o tulește în văzul tuturor.

Timp de câteva secunde, toți ce prezenți rămân într-o tăcere profundă, dar atitudinea celebrantului principal, rămânând neschimbată, pare să facă ca totul să continue normal. Pare!

* – * – *

„Cei care declară că au o religie sunt mai mulți”, spune titlul unui articol dintr-un cotidian englez, citând un studiu realizat în primele luni ale acestui an.

– „Ei, da!”, îmi zic în barbă. Și citesc în continuare.

Într-adevăr, arată studiul, numărul celor care se declară acum că au o religie este mai mare cu aproximativ patru procente față de situația din urmă cu cinci ani. Studiul însă arată că această creștere, în niciun caz, nu se referă la creștini, având în vedere că principalele confesiuni creștine din UK – Biserica Anglicană și Biserica Catolică – înregistrează din ce în ce mai puțin membri. Nici cultele protestante nu o duc mai bine.

Și cu o dibăcie fantastică prin care evită orice posibilă acuză sau alarmism, articolul sugerează că este lesne de înțeles despre ce religie e vorba atunci când se prezintă cifrele în creștere.

* – * – *

Seara, târziu, în „duminica promisiunilor”, mi-am verificat contul de Facebook. Cel cu palmieri albi pe fond bleu pe pantaloni scurți avea postate multe poze de pe un stadion, unde el apărea cu o expresie între zâmbet și rânjet. Și-a ținut promisiunea.

* – * – *

Clericul musulman de la moscheea din vecinătatea bisericii încă vorbea cu elan, când am trecut pe acolo, după Liturghia de la care dezertase cel cu promisiunea.

– „E clar”, mi-am zis, „ăștia nu au habar ce înseamnă să promiți”.

Categorii:Faţă în faţă

The Nail Varnish


lacul-de-unghiiText and drawings: Cornelia Noghiu

When we talk about beauty, things get complicate. Every detail is important and requires maximum attention. Do you want to be admired? You must make sacrifices to give up to a part of playtime and to look after you, thought Sara and strongly believed this.

She had almost eight years old. She knew very well what she was talking about.

She wasn’t too tall, but she had a harmonious body. The brown hair cut trendy, it was pleasant to the touch. The eye color reflected very well her state of mind. When she was in a good mood, they were light blue, when she was sad they were gray blue as the cloudy sky.

The dresses were assorted with the hair ribbons and the sandals embroidered with brightly colored flowers.

The round face like a pumpkin, wear a few freckles which increased her charm.

She had the manners of a true young lady and she was proud of it.

She was a very creative person. The time did not pass in vain. Each day had its surprise, even if sometimes brought with it a big punishment.

Concerned about physical appearance, she thought how could to arrange nails of the hands, which were always the same and looked unkempt.

On Sunday, after the mass at 11.00.a.m, together with her mother they went home. The woman was invited to an event held at the Cultural Hall and Sara continued on his way alone. In her mind sprouted an idea. She ran all the way home, went into her room, looked on the work table and sighed with relief: it was there. A pink pen received for her birthday. Without thought to much she took a piece of tin, put it on the hob of stove. When the tin was hot, she melted the pen on it. With a piece of wood applied the plastic on each nail. When she finished, she admired them for a while, were lovely, pink, her favorite color. She stood several minutes with the hands raised. Once dried well, she went in front of the mirror, trying to find a few moves, made somewhat randomly, but having a clear purpose: to show everyone how beautiful they were.

Happy, she returned to the party. Extremely kind she helped where was needed. Only then the nails could be seen and admired. She worked very careful, she was afraid not to destroy them.

But she strove in vain, no one seemed to notice anything, more they offended her saying, „What cute child!”. Disappointed she hoped that her mother to notice the change, because she always pay attention to everything, nothing was out of her sight.

In the evening, at the dinner time, the woman saw that the girl was a little bit agitated.

– „Are you filling well, my darling?”, she asked her.

– „Very well”, she replied happily.

– „What happened to your little hands, the nails and the fingers are red?”, the mother continued.

– „No Mommy, are pink”, and she told her the whole story.

Her mother was a calm person by nature, but this time she lost her temper. She smacked her bottom, to remember for long time.

But the worst punishment was that she no longer had the right to stay home alone, for after mother’s words she was immature.

Poor woman she tried to clean the plastic, but without success, for it melted her fragile nails.

Now Sara was in a big trouble: the bottom it hurt, fingers were burned, the eyes were sting of too much cry, and his soul was sad.

Unhappy with how things went, she told herself: „The adults are not good nor beauty, nor appreciated.”

The Romanian text: read here >>>>.

Lacul de unghii


lacul-de-unghiiText și desene: Cornelia Noghiu

Când vine vorba de frumusețe, lucrurile se complică. Fiecare detaliu este important și necesită maximă atenție. Vrei să fii admirată, trebuie să faci sacrificii, să renunți la o parte din timpul de joacă și să te îngrijești, își spunea Sara și credea cu tărie lucrul acesta.

Se apropia de vârsta de opt ani, știa foarte bine despre ce vorbește.

Nu era prea înaltă de statură, dar avea un corp armonios. Părul castaniu închis, tuns la modă, era plăcut la atingere. Culoarea ochilor îi oglindea bine starea sufletească. Când era veselă, erau de un albastru deschis, când se întrista, erau de un albastru cenușiu, asemenea cerului înnorat.

Rochițele erau asortate cu fundițele din păr și cu sandalele brodate cu floricele viu colorate.

Fața rotundă, ca un dovlecel, purta câțiva pistrui care îi sporeau și mai mult farmecul.

Avea manierele unei adevărate domnișoare și era mândră de asta.

Era o persoană foarte creativă. Nu lăsa să treacă timpul în zadar. Fiecare zi își avea surpriza ei, chiar dacă, uneori, aducea cu ea și o pedeapsă zdravănă.

Preocupată de aspectul fizic, se gândea cum ar putea să-și aranjeze unghiile de la mâini, care erau mereu la fel și păreau neîngrijite.

Duminică, după slujba de la ora 11.00, împreună cu mama ei au plecat spre casă. Femeia, invitată la un eveniment care tocmai avea loc la căminul cultural, s-a oprit pentru o vreme, iar Sara și-a continuat drumul de una singură. În minte i-a încolțit o idee. A alergat până acasă, a intrat în camera ei, s-a uitat în dulapul de la măsuța de lucru și a răsuflat ușurată: era acolo. Un pix roz pe care îl primise cadou de ziua ei.

Fără să stea mult pe gânduri, a luat o bucată de tablă, a pus-o pe plita care era încă fierbinte. Când tabla s-a încins, a topit pixul pe ea. Cu o bucățică de lemn și-a aplicat plasticul pe fiecare unghie. Când a terminat, le-a privit îndelung, erau încântătoare, roz, culoarea ei preferată. A stat câteva minute cu mâinile ridicate. După ce s-au uscat bine, s-a dus în fața oglinzii, încercând să găsească câteva mișcări, oarecum făcute la întâmplare, dar care aveau un scop clar: acela de a arăta tuturor cât erau de frumoase.

Liniștită, s-a întors la petrecere. Extrem de drăguță, încerca să fie de ajutor acolo unde era nevoie. Numai așa unghiile puteau fi văzute și admirate. Lucra cu mare grijă, îi era frică să nu le murdărească.

Însă degeaba se străduia, nimeni nu părea să observe nimic, o mai și jigneau spunând: „Ce copil drăguț!”. Dezamăgită, spera ca cel puțin mama să sesizeze schimbarea, căci ea întodeauna era atentă, nimic nu-i scăpa din vedere.

Seara la cină, femeii i s-a părut că fetița era puțin cam agitată.

– „Te simți bine, draga mea?”, a întrebat-o ea.

– „Foarte bine!”, a răspuns fericită.

– „Ce s-a întâmplat cu mânuțele tale, unghiile sunt roșii, iar degețelele umflate?”, a continuat mama.

– „Nu mami, sunt roz”, și a început să-i povestească isprava ei.

Mama era o persoană calmă din fire, dar de data aceasta și-a pierdut cumpătul. I-a tras la fund câteva palme zdravene, pe care avea să le țină minte mult timp. Însă pedeapsa cea mai grea a fost aceea de a nu mai avea dreptul să rămână singură acasă, căci, după vorbele mamei, era imatură.

Biata femeie a încercat să-i curețe plasticul, dar fără succes, căci acesta topise unghiile ei firave.

Acum chiar o încurcase rău de tot: fundulețul o durea din cauza bătăii, degetele o ardeau, ochii o usturau de prea mult plâns, iar sufletul îi era trist.

Nemulțumită de cum au decurs lucrurile, își spunea în sinea ei: „Adulții nu se pricep nici la frumusețe, nici la apreciat”.

Textul în limba engleză: citiți aici >>>>>.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.