Let Us Pray! – Second Sunday after Pentecost, 18 June 2017


Lord Jesus Christ, your love heals our bodies kneeled under the weight of the cross, your hope banishes fear of losing you in our moments of wandering, and your peace soothes our souls full of hatred, loneliness and indifference towards ourselves and our neighbors.

  1. Your light, Lord, shines in the dark and helps us to discover the obstacles that stand in the way of our change. Often they are in our hearts, in the way we live in our daily choices and actions. Please give us the courage to accept your love light as a challenge to change. Lord in your mercy:

R.: Hear our prayers.

  1. The church around the world is a place of refuge and comfort for Christians, so please, Lord, let it be the voice of those who are persecuted for the confession of their faith and for all that suffering injustice, disease and poverty, to alleviate their suffering and to protect them with its love and care. Lord in your mercy:

R.: Hear our prayers.

  1. In a world so troubled by conflicts, we pray you, Lord, for the leaders of this world, not to hide behind their power and abuse it, but to work with wisdom for the good of all mankind, especially those who suffer from their selfish decisions. Lord in your mercy:

R.: Hear our prayers.

  1. The desire of enrichment and affirmation, the lack of faith, compassion, respect and love destroy the unity and integrity of the family, leaving behind parents, children, husbands, wives, brothers and sisters broken-hearted pain. Humbly, we please you God, to unite the broken families, give them your peace and blessing to enjoy again the safety and warmth of their homes. Lord in your mercy:

R.: Hear our prayers.

  1. Our world has become an unsafe place for all of us. Revenge makes people not to consider that hurt and kill their fellows. Without a trace of regret they destroy everything in their way. Please, Lord, protect and strengthens us in the difficult times and those tempted by the desire to destroy through hatred shown them the way to forgiveness and your love. Lord in your mercy:

R.: Hear our prayers.

Lord Jesus, you, who receive with delight our prayers and answer them with love, forgiveness and compassion, join us to can face the challenge of this world. To built our life on solid principles and your teachings to be the foundation stone for us. Amen.

Merciful father accept these prayers for the sake of you son our Savior Jesus Christ. Amen.

(Text: Cornelia Noghiu)

Categorii:Let us pray! Etichete:, , ,

Să ne rugăm! – Duminică a II-a după Rusalii, 18 iunie 2017


Doamne Isuse Cristoase, iubirea ta vindecă trupurile noastre îngenunchiate sub povara crucii, speranța ta alungă teama de a te fi pierdut în clipele noastre de rătăcire, iar pacea ta alină sufletele noastre pline de ură, singurătate și nepăsare față de noi înșine și față de aproapele nostru.

  1. Lumina ta, Doamne, strălucește în întuneric și ne ajută să descoperim obstacolele care stau în calea schimbării noastre. Adesea ele sunt în inimile noastre, în modul în care trăim, în alegerile și acțiunile noastre zilnice. Te rugăm să ne dai curajul de a accepta lumina iubirii tale ca pe o provocare la schimbare. Te rugăm: 

R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Biserica din întreaga lume este un loc de refugiu și alinare pentru creștini, de aceea te rugăm, Doamne, fă ca ea să fie vocea celor care sunt prigoniți pentru mărturisirea credinței lor și pentru toți aceea care suferă de nedreptate, boală și sărăcie, să le aline suferințele și să-i ocrotească cu grija și iubirea ei. Te rugăm: 

R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Într-o lume atât de zbuciumată, tulburată de conflicte, ne rugăm ție, Doamne, pentru liderii acestei lumi, să nu se ascundă în spatele puterii lor și să abuzeze de ea, ci să lucreze cu înțelepciune pentru binele întregii omeniri, în special pentru aceia care suferă din cauza deciziilor lor egoiste. Te rugăm: 

R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Goana după avere, dorința de afirmare, lipsa de credință, compasiune, respect și iubire distrug unitatea și integritatea familiei, lăsând în urmă părinți, copii, soți, soții, frați și surori cu inimile zdrobite de durere. Cu umilință, te rugăm, Doamne, să unești familiile dezbinate, să le dai pacea și binecuvântarea ta pentru a se bucura din nou de siguranța și căldura căminului lor. Te rugăm: 

R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Lumea în care trăim a devenit un loc nesigur pentru noi toți. Răzbunarea îi face pe oameni să nu mai țină cont de faptul că își rănesc și ucid semenii. Fără nici o urmă de regret distrug tot ce întâlnesc în cale. Te rugăm, Doamne, să ne ocrotești și să ne întărești în momentele grele, iar celor tentați de dorința de a distruge din ură arată-le calea spre iertarea și iubirea ta. Te rugăm: 

R.: Ascultă rugăciunea noastră. 

Doamne Isuse, tu care primești cu bucurie rugăciunile noastre și le răspunzi cu iubire, iertare și compasiune, fii alăruri de noi ca să putem face față provăcărilor acestei lumi. Viața nostră să fie clădită pe principii solide, iar învățăturile tale să fie piatră de temelie. Amin.

(Text: Cornelia Noghiu)

Stânjenelul


Text și desene: Cornelia Noghiu

Mândru de podoaba capilară, stânjenelul își făcu loc prin păpurișul înalt că să fie sigur că va fi văzut și admirat de trecători. Și-a ales culoarea galbenă, căci îi plăcea cum strălucea în lumina soarelui de vară, care stătea pe cer cât era ziua de lungă și se juca asemenea unui copil năzdrăvan cu razele-i aurii, luminând doar jumătate din lac, iar o altă jumătate o lăsa în umbra copacilor vecini, apoi se răzgândea și schimba lumina după bunul său plac. Regele apei nu se plângea, căci avea nevoie și de răcoarea care îi împrospăta petalele obosite de atâta căldură.

Apa care îl acoperea până aproape de genunchi o simțea ca pe o binecuvântare în zilele toride de vară.

Îi plăcea să se admire în oglinda lacului, iar ori de câte ori simțea privirile trecătorilor curioși stătea nemișcat cu capul îndreptat spre cer, legănându-se încet în adierea vântului hoinar.

Copacii tineri și bătrâni îl ocroteau cu ramurile lor stufoase, căci îl plăceau cu adevărat.

Își aminteau cu nostalgie de zilele în care coroanele lor erau pline de flori viu colorate, însă nu erau prea triști, căci an de an zâna primăverii le oferă același veșmânt fermecător în dar.

Bobocii ieșiți de curând din ou înnotau veseli până în dreptul lui. Acolo se opreau să se odihnescă, însă erau îndepărtați de mamele îngrijorate ca nu cumva să strice în vreun fel frumusețea stânjenelului de care se bucurau ori de câte ori îl vedeau, iar el se pleca în semn de mulțumire pentru grija lor.

O albinuță harnică se opri din zbor și ceru permisiunea să-i culeagă nectarul, iar el a aceptat bucuros, încercând să stea serios, căci acul ei mic și iscusit îl gâdila și-l făcea să râdă cu poftă.

Sus, pe ramura unui stejar bătrân, două păsări clevetitoare discutau pe un ton alert, convinse că vor fi auzite.

– Draga mea, îți amintești lacul din vecini? Este plin de astfel de flori. Nici o deosebire între ele. Mie, personal, nu mi se par frumoase. Tu ce crezi?

– Frumoase! Ba bine că nu, o singură culoare și nici aceea reușită. Uită-te la noi ce pene viu colorate avem.

Și au început a-și întinde aripile și să se rotească în toate părțile, până ce una dintre ele s-a dezechilibrat și a căzut la pământ. Rușinată, s-a scuturat și a zburat pe creangă prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic. Au mai zăbovit o vreme și, văzând că nu apare nici un admirator, au plecat dezamăgite, hotărâte să nu se mai întoarcă, în semn de pedeapsă pentru nepăsarea lor.

Stânjenelul ascultă în tăcere bârfa răutăcioasă a celor două surate, însă neliniștea îl cuprinse, căci nu vroia să fie o simplă floare dintr-o mulțime de alte flori neînsemnate.

O buburuză, cât un bob de mazăre, ateriză chiar în mijlocul florii și, fără să se odihnnească măcar o clipă, a început să-și numere bulinele de pe spinare. Așa cum bănuia, avea una în plus. Simțindu-se privită, se opri și spuse veselă:

– La prima vedere, unii pot crede că sunt la fel ca celelalte buburuze, dar astăzi m-am convins că sunt deosebită, la fel ca tine prietene, se adresă ea stânjenelului.

The iris


Text and drawing: Cornelia Noghiu

Proud of his flower, the iris rised through the high reeds to be sure it will be seen and admired by passerby. He chose the yellow color, because he liked how it glistened in the light of the summer sun, which sat on the sky all day long and played like a naughty child with his golden rays, illuminating only half of the lake, and another half left it in the shade of the trees from neighbors, then he changed his mind and changed the light to his own liking. The king of the water did not complain, for he needed and the coolness that refreshed his petals tired of to much heat. The water how covered him almost the knees it felt like a blessing on hot summer days.

He liked to admire himself in the mirror of the lake, and whenever he felt the stares of the curious passersby he stood motionless with his head pointing towards the sky, swinging slowly in the wanderer wind.

The trees young and old protected him with their bushy branches, for they really liked him. They remembered with nostalgia the days in which their crowns were full of brightly colored flowers, but they weren’t too sad, for year by year the fairy of spring gives them the same charming garment as a gift.

The ducklings come out soon from the egg swam happy close to him. There they stopped to rest, but they were removed by the worried mothers lest to spoil in any way the beauty of the iris of which rejoiced whenever they saw him, and he bent his head in a sign of gratitude for their care.  A diligent bee stop flight and asked for the permission to collect the nectar and he accepted gladly, trying to stay serious, for her small and skillful needle tickle him and made him laugh heartily.

Up, on the branch of an old oak tree two gossiping birds were discussing an alert tone, convinced that they will be heard.

– My dear, do you remember the lake from the neighbors? It is full of such flowers. No difference between them. Do not seem beautiful to me. What do you think?

– Beautiful! No way. One single color and not even that special, look at us what brightly colored feathers we have.

And began to stretch their wings and spin all around until one of them lost her footing and felt on the ground. Embarrassed she shook herself and flew off on the branch pretending that nothing happened. They lingered for a while, and seeing that does not appear any admirer, they left disappointed, determined to not return in the sign of punishment for their carelessness.

The Iris listened in silence the malicious gossip of the two birds, but he was worried, because he didn’t want to be a simple flower from a lot of other insignificant flowers.

A ladybird, as big as a pea, landed right in the middle of the flower and without rested even a minute, he started to count the spots on her back. As he suspected she had an extra one. Noting that someone looked at her, she stopped and said cheerful.

– At first glance, some may think I am the same as the other ladybirds, but today I convinced myself that I was special, just like you my friend, she addressed to the iris.

Vagon de tren de noapte târzie


Forografie luată din vagonul în trecere printr-una din gările orășelelor limitrofe Londrei - 24/05/2017

Fotografie luată din vagonul în trecere printr-una din gările orășelelor limitrofe Londrei – 24/05/2017

Mă fascinează discuțiile lor, fie între ei, fie la telefon cu cei de acasă. Sunt mai fără rețineri, fără grija de părerea altora. Folosesc întregul arsenal de cuvinte fără nicio jenă. Uneori par nerușinați, alteori abătuți, îngrijorați, obraznici. Ignoră faptul că ceilalți de lângă ei, chiar dacă nu îi înțeleg perfect, pot remarca câte ceva din comportamentul lor.

La prima vedere par foarte sociabili. Dar în realitate, asta se întâmplă numai cu cei care fac parte din același grup. În rest, chiar dacă ceilalți vorbesc aceeași limbă nu se bucură de sociabiliatea lor. În prezența celor din afara micului lor grup ei își etalează o altă identitate: sun bogați acasă, câștigă foarte mult aici, știu că e timpul să se întoarcă acolo unde sigur pot construi un viitor mai sigur, venirea lor aici a fost ca un experiment. Dar binele de care vorbesc majoritatea dintre ei nu există. E doar o proiecție a dorului lor de casă, chiar o dorință, ca să nu spunem că e o visare doar. E vorba de un bine care nu a existat și nu există. Acesta este motivul pentru care sunt aici. Dar gândul la „ziua” în care se vor întoarce îi animă, îi face să se simtă mai puțin departe și mai puțin pierduți într-o lume pe care o înțeleg prea puțin.

Unii chiar se conving singuri și se întorc, alții doar plănuiesc, dar, între timp, câțiva încep să se descurce aici și întoarcerea se depărtează, se amână. Un grup special este al acelora care spun că sunt „legați” pentru un timp nedeterminat și care oftează când aud că unul sau altul se întoarce sau plănuiește să se întoarcă. Lor li s-au născut copii aici, iar pentru copiii lor „acasă” nu e același cu „acasă” al lor. Și aceștia, invariabil, se explică: când ei vor crește, vom decide, vor decide…

Și cei tăcuți. Pentru aceștia s-a stins delimitarea vizibilă între „acasă” și „aici”. Nu sunt total de „aici”, dar se simt mai puțin de „acolo”. Îi simți mai greu, chiar dacă îi întâlnești la fel de des ca pe ceilalți. Sunt și ei la fel de mulți, dar mai puțin vocali în public. Și mai ales, ei sunt și mai puțin sociabili cu ceilalți. Dar au ceva comun care mă face să-i înțeleg și să fiu atent la toți, indiferent din ce categorie fac parte. Îi simt.

Adesea, notez frânturi din poveștile lor de viață, frânturi furate din convorbirile dintre ei sau la telefon sau chiar din câteva vorbe pe care le schimb cu ei, uneori spontan, alteori intenționat.

Mă gândisem cândva că nu ar strica să folosesc un înregistrator pentru  a capta mai mult din ceea ce spun. Dar, deocamdată, frânturile pe care le prind din zbor și mi le amintesc reușesc să îmi pună în față mici cadre de istorii de viață care mă ajută să cunosc suflete. Asta fac și în acest moment, în acest vagon de tren de noapte târzie.

Let Us Pray! – Sixth Sunday of Easter, 21 May 2017


Lord, your presence among us gives us the power to find ourselves, to be better, more lenient with us and our neighbors. Your love heals our hearts full of hate and indifference and your boundless care keeps us alive the hope that we are not alone in our hard moments and strengthen by you, to be witness of your faith to all who are looking for you and believe in your promise.

  1. Poverty, persecution, slavery and injustice made people to lose their faith, the joy of living and the hope for a better world. Please, Lord Jesus, give compassion, courage and wisdom to your children around the world that together we can fight and defend those how are weak and lonely. Lord in your mercy: 

R.: Hear our prayer.

  1. Tired of too much suffering, left to their fate, homeless, our neighbors feel abandoned by you on the way of the cross. Please, Lord, give them the courage and hope that they need to go ahead and show them that you were always there waiting for them. Lord in your mercy: 

R.: Hear our prayer.

  1. In these difficult times, when those who lead assume great responsibilities, involving vulnerable and defenseless, we pray you God to be present in their midst, and let your voice be heard above egoism, desire of power and self- interests. Their decisions to be wise and good of all, to no longer be sacrifice innocent souls. Lord in your mercy: 

R.: Hear our prayer.

4.With hearts full of love and concern for loved ones who are far from us – parents, children, husbands, wives, brothers, sisters and friends – for all of this we pray to you o Lord Jesus to pour your blessing and keep them safety, to strengthen them in the difficult moments and make them stronger. Lord in your mercy: 

R.: Hear our prayer.

  1. The church around the world, with the variety, diversity and its wealth, is a meeting place for all Christians who are eager to learn more about the message of Christ. We pray to you God for the priests and community to receive them with open heart and the food that they give to them to strengthen their spirit to be able to serve in your name. Lord in your mercy: 

R.: Hear our prayer.

Lord, please accept the thanks and praise for what you are and do for us. Enlighten our path so that we can confess your great glory. Your love to fills our lives so that nothing to be too small to do nothing too much to give and nothing too hard to support.

Merciful Father accept these prayers for the sake of your son our Savior Jesus Christ. Amen.

Holy Mary

(Text: Cornelia Noghiu)

Să ne rugăm! – Duminica a VI-a din Timpul Pascal, 21 mai 2017


Doamne, prezența ta în mijlocul nostru ne oferă puterea de a ne regăsi pe noi înșine, de a fi mai buni, mai îngăduitori cu noi și cu aproapele nostru. Iubirea ta ne vindecă sufletele pline de ură și nepăsare, iar grija ta nemărginită ne păstrează vie speranța că nu suntem singuri în momentele noastre de rătăcire și astfel, întăriți de tine, să putem fi martori ai credinței tale pentru toți aceia care te caută și cred în promisiunea ta.

  1. Sărăcia, persecuția, sclavia și nedreptatea i-au făcut pe oameni să-și piardă credința, bucuria de a trăi și speranța într-o lume mai bună. Te rugăm, Isuse, să le dai compasiune, curaj și înțelepciune fiilor tăi din întreaga lume ca împreună să putem lupta și apăra pe cei slabi și singuri. Te rugăm:

 R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Obosiți de prea multă suferință, lăsați în voia sorții, fără un acoperiș deasupa capului, semenii noștri se simt părăsiți de tine pe drumul crucii. Te rugăm, Doamne, să le oferi mângâierea și sprijinul de care au nevoie pentru a merge mai departe și arată-le că tu ai fost mereu alături de ei în așteptare. Te rugăm:

 R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. În aceste vremuri de grea încercare, când cei care conduc își asumă mari responsabilități, în care sunt implicați cei vulnerabili și lipsiți de apărare, te rugăm Doamne să fii prezent în mijlocul lor și fă ca vocea ta să fie auzită mai presus de egoismul, dorința de putere și interesul propriul. Deciziile lor să fie înțelepte și spre binele tuturor, pentru a nu mai fi sacrificate suflete nevinovate. Te rugăm:

 R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Cu inimile pline de dor și îngrijorare pentru cei dragi care sunt departe de noi – părinți,copii, soți, soții, frați surori și prieteni -, pentru toți aceștia te rugăm Doamne Isuse să reverși binecuvântarea și grija ta părintească asupra lor, care să-i întărească în clipele grele și să-i facă mai puternici. Te rugăm:

 R.: Ascultă rugăciunea noastră.

  1. Biserica din întreaga lume, cu varietatea, diversitatea și bogăția ei, este un loc de reuniune pentru creștinii de pretutideni, care sunt dornici să învețe mai multe despre mesajul lui Cristos. Te rugăm Doamne fă ca preoții și comunitatea să-i primească cu inima deschisă și să le arate calea care duce spre mântuire, iar hrana pe care le-o oferi tu să le întărească spiritul pentru a putea sluji în numele tău. Te rugăm:

 R.: Ascultă rugăciunea noastră.

Doamne, te rugăm să accepți mulțumirile și lauda noatră pentru tot ce ești și faci pentru noi. Luminează calea noastră, ca să putem mărturisi gloria ta minunată. Iubirea ta să umple viața noastră astfel încât nimic să nu fie prea mic pentru a face, nimic prea mult pentru a da și nimic prea greu pentru asuporta. Amin.

(Text: Cornelia Noghiu)

Definiția șampaniei


Încă de pe când am început să pricep ceva mai bine ce înseamnă politica și cum se mănâncă ea, atunci când au loc campanii electorale, îmi amintesc de celebrul banc, în care se adresează o întrebare și mai celebrului Radio Erevan.

Ce nu înțeleg eu din politică, însă, este de ce partidele, când vin cu un program sau cu o listă de promisiunu, nici nu se mai deranjează să analizeze că există totuși suficienți cetățeni care, deși își doresc ca promisiunile să fie ținute, înțeleg că astfel de programe, în situația concretă a unei țări, sunt de-a dreptul aiuristice.

Foarte ușor, oricine poate fi acuzat de răutate sau de dispreț, dacă ar spune că, venind cu astfel de programe, partidele mizează pe o categorie de votanți care nu înțeleg cum merg lucrurile și care au memoria scurtă – au uitat repede că la alegerile anterioare promisiunile au devenit literă moartă.

Doar astfel putem avea, chiar în țări cu îndelungă tradiție democratică și cu un public mai educat în politică, partide care vin, în perioada electorală, cu mesaje de-a dreptul de domeniul fantasticului. Fie că e vorba de planuri cincinale, fie că e vvorba de planuri pe termen scurt, toate sunt la fel de utopic-revoluționare.

Bunăoară, în Marea Britanie, fie că vorbim de conservatori, de laburiști, de liberal-democrați sau de extremiști, în afară de variațiile de ton și accente, programele partidelor arată ca o temă de școală făcută, în pripă, folosind și metoda copy-paste.

Vorbeam de variații de ton și accente. Conștiente că propriul vad electoral poate fi insuficient pentru a-și atinge scopul, după ce înșiră emele dragi nucleului dur de simpatizanți, toate partidele anunță solemn: vom lucra nu doar pentru câțiva, ci pentru fiecare în parte. Nu va mai fi posibil un bine pentru unii și un mai puțin bine pentru alții. Vin ani de bunăstare edenică!

Toți suntem luați la grămadă și ni se promite la grămadă. Egali și nimic mai mult, cu aceleași drepturi, pentru care vom fi reprezentați de ei! Doar să-i alegem. Scrierile lui Orwell sunt deja depășite, dar răspunsul de la Radio Erevan la întrebarea „Ce este șampania?” este cea mai bună descriere a realității sociale.

„Șampania este o băutură fină pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanții ei cei mai de seamă.”

The gift with too many rules


Text and drawing: Cornelia Noghiu

Huddled in a corner of the room, tried to count on the fingers the days left until his birthday. He counted those of the hands, then the toes: twenty days. Many, but he decided to be patient.

He tried hard to respect the promise made to his parents, that to be good and helpful when needed and he did very well, that’s why he was not worried that will not get the much desired gift. He wanted a bicycle like the one of his friend from neighbors.

His mother assured that it will receive, and he had great confidence in her word.

Day by day he stopped in front of the store and looked with admiration at the bike exposed in the window. He was displeased.

The lovers parents were determined to fulfill his desire, but not before to prepare him properly, not to be disappointed by the obstacles that he encountered in the beginning.

They bought him the best quality equipment: helmet, elbow pads and knee pads.

Once he was equipped well, they went to the park to familiarize him with the route.

He looked like a knight dressed in armor and ready for battle, but without horse.

Watching him in the father’s mind began to slip childhood memories related to cycling that he wanted to forget: a broken head, hit knees and the rude jokes of his friends.

He was determined to protect him from such unpleasant experiences, but in an exaggerated manner, requiring a lot of rules that the child did not understand and found them annoying and once confidence began to become unsafe.

Puzzled, the boy looked at his friends as they enjoyed of freedom. The small incidents amused them, even boasted with the scars acquired, but he bore the consequences of some unhappy events that didn’t belong to him and it was not obligatory to happen to him, but seeing the stubbornness of his father gave up to the present.

However, it seemed a gift too many rules, and he wanted something to make him happy and give him, his own experiences whatever they were.

Cadoul cu prea multe reguli


Text și desene: Cornelia Noghiu

Ghemuit într-un colț al camerei, încerca să numere pe degete zilele rămase până la ziua de naștere. Le numără pe cele de la mâini, apoi pe cele de la picioare: douăzeci de zile în capăt. Multe, dar se hotărâse să fie răbdător.

Se străduia din răsputeri să respecte promisiunea făcută părinților, aceea de a fi ascultător și de ajutor, atunci când era nevoie și se descurca foarte bine, de aceea nu-și făcea griji că nu va primi cadoul mult dorit. Își dorea o bicicletă, la fel ca cea a prietenului din vecini. Mama l-a asigurat că o va primi, iar el avea mare încredere în cuvântul ei.

Zi de zi se oprea în fața magazinului și privea cu admirație bicicleta expusă în vitrină. Era pe placul lui.

Părinții, iubitori, erau hotărâți să-i îndeplinească dorința, dar nu înainte de a-l pregăti cum se cuvine, ca nu cumva să fie dezamăgit de obstacolele pe care le va întâmpina în perioada de început.

I-au cumpărat echipament de cea mai bună calitate: cască, cotiere și genunchiere. După ce l-au echipat bine, au pornit spre parc, pentru a-l familiariza cu traseul.

Arăta ca un cavaler îmbrăcat în armură și gata de luptă, dar fără cal.

Privindu-l, în mintea tatălui au început să se strecoare amintiri din copilărie legate de mersul pe bicicletă pe care ar fi dorit să le uite: capul spart, genunchii loviți și glumele răutăcioase ale colegilor de clasă. Era hotărât să-l protejeze de astfel de experiențe neplăcute, însă, într-un mod exagerat, impunând o sumedenie de reguli pe care copilul nu le înțelegea și le găsea sâcâitoare, iar încrederea de odinioară începu să se transforme în nesiguranță.

Nedumerit, băiatul își privea prietenii cum se bucurau de libertate. Micile incidente îi amuzau, ba chiar se lăudau cu cicatricele căpătate, pe când el suporta consecințele unor întâmplări nefericite care nu-i aparțineau și nici nu era obligatoriu să i se întâmple chiar lui, dar văzând încăpățânarea tatălui renunță la cadou. Oricum, i se părea un dar cu prea multe reguli, iar el își dorea ceva care să-l facă fericit și să-i ofere propriile experiențe indiferent care erau ele.