Macul

Text și desene: Cornelia Noghiu

Trezit prea de dimineață de o picătură jucăușă de rouă, macul se scutură și își adună petalele. Se temea să nu-și piardă strălucirea. Era îndrăgostit de el însuși și se credea cea mai frumoasă floare din câmp.

Adesea privea cerul cu îngrijorare. Cănd norii negrii se adunau să plouă îi era frică să nu-și piardă culoarea de un roșu aprins asemenea sângelui și nimeni să nu-l mai admire.

Nici soarele nu-i plăcea. El îi ofilea petalele și-l făcea să pară obosit. Din pricina aceasta nu avea prieteni.

Când fluturașii obosiți de zbor se așezau pe petalele lui să-și odihnească aripioarele, se înfuria și se agita până reușea să-i alunge.

Vara a trecut repede. Toamna cu ploi reci și vânturi puternice puse stăpânire pe acel ținut. Bietul de el nu știa nimic despre acest anotimp nemilos. El are puteri magice. Schimbă întreaga înfățișare a naturii. Frunzele copacilor îngălbenesc și cad la pământ. Iarba și florile se usucă și-și pierd gingășia de o dinioară.

Îi era frig și se simțea tare nefericit. Ar fi vrut să se pitească dupâ ceva, dar iarba și florile din jurul lui erau culcate la pământ fără milă. Nimic nu-l mai putea ajuta. Își spunea într-una: Sunt puternic, voi reuși. Dar nu a fost așa. Petalele i-au fost împrăștiate, iar el smuls din rădăcini și purtat prin văzduh.

În lunga lui călătorie a văzut o mulțime de lucruri noi: munți înalți cu crestele acoperite de zăpadă, dealuri și câmpii de un verde crud cum nu mai întâlnise, păduri cu copaci care se-nălțau până la cer, ca să se bucure de lumina și căldura soarelui, lanuri de grâu cu spice aurii și câmpuri multicolore.

 Obosit de atâta zburdat, vântul se opri brusc, iar macul căzu într-o gradină de trandafiri viu colorați. Nu îndrăznea să-i privească. Ei însă erau foarte curioși să afle de unde vine și-i puneau o mulțime de întrebări. În cele din urmă, se hotărî să vorbească.

După ce le povesti ce i s-antâmplat, adăugă: Am fost atât de înfumurat și încrezut și din această pricină nu m-am bucurat de nimic decât de propria frumusețe. Acum ea nu mai există, iar eu nu am alte amintiri frumoase din ținutul din care vin. Nimănui nu-i va mai păsa de mine, căci noi trăim veșnic doar în sufletele și amintirile prietenilor noștri. Iar eu nu am nici măcar unul. Întristați de cele auzite, trandafirii i-au spus: Noi ne vom gândi cu drag la tine. Vă mulțumesc din suflet, a spus macul. Apoi porni din nou la drum mult mai înțelept și mai pregătit pentru ce avea să vină.

---

Textul în limba engleză: citiți aici >>>>>.