De la „cine e“ la „ce face“ şi „cum arată“

Ceva timp în urmă, erau foarte multe căutări venite dinspre motoarele de căutare cu termenii „cine este Bernard Noghiu“. M-am amuzat atunci, căci nici atunci şi nici acum nu mi se pare că sunt „cineva“, după un calapod consacrat. Sunt doar eu :). Dar surpriza a apărut în weekendul care tocmai a trecut.

Tot de pe mai multe motoare de căutare, blogul meu a fost accesat pentru căutări de genul „ce face Bernard Noghiu“ şi „cum arată“, ca să nu mai pomenesc şi de mai numeroasele căutări de gen „poze de la cutare sau cutare eveniment“ din viaţa mea, desigur.

Dar nu a fost să fie, căci, cel puţin până acum, nu mi-am exhibat „amintirile“ foto şi nici de alt gen audio-video pe Internet. Aşa că cei interesaţi nu au avut sorţi de izbândă. Dar înţeleg curiozitatea oamenilor, căci văd în jurul meu cum extrem de mulţi oameni îşi cheltuie mult prea multă energie pentru detalii private din viaţa celorlalţi. E vorba de o cantitate de energie care ar trebui cheltuită pentru lucruri mult mai demne de atenţie.

Dar, pe lângă asta, aceste căutări mi-au adus foarte multe intrări pe blog, lucru care m-a mirat înainte să văd care este motivul, căci au trecut câteva zile de când nu am postat nimic pe site.

Nu mi-am putut totuşi reţine o reflexie: nu e mai simplu să scrii omului de care eşti interesat şi să-l întrebi de câteva lucruri, cu respect, decât să îi cauţi „în lenjeria intimă“, căutând pete publicate pe Internet? Dar ce vreau eu e o utopie, atâta timp cât astfel de căutări, atât în spaţiul real, cât şi cel virtual, sunt la rangul de virtute naţională.

Şi ca o prelungire a reflexiei: e vorba de virtutea care a ajutat mai mult decât era necesar la „construirea“ comunismului din România şi nu comunsimul a favorizat asta. Pentru verificare, avem la dispoziţie, deja, o bogată literatură de memorialistică, jurnale, romane şi documente despre efectele acestei „virtuţi“. Ştiu ei bine cei mai vechi în folosirea spaţiului virtual când ne sfătuiesc să „pozăm“ cât mai puţin pe net!